Timpul - Vrăjitorul visurilor mele
Asta este părerea mea. Ar fi frumos să putem sări peste ziua de mâine, cea în care testul de la fizică de strică întreaga zi. Iar acea zi să o putem înlocui cu aniversarea celei mai bune prietene, făcută în cel mai deosebit local din oraş, fie cu o zi petrecută la mare vara trecută. Astfel viaţa fiecăruia dintre noi ar fi perfectă: făra probleme, fără supărări, fără jigniri din cauza nervilor. Woaw! O VIAŢĂ PERFECTĂ! Hmmm.. Sună cam pictisitor. Probabil de aceea nu este posibil aceste lucru. Dar.. dacă aş putea beneficia doar eu de această putere supranaturală? Nu! Nu! Nu! Este o mare nedreptate faţă de ceilalţi. Nu vreau să fiu malefică sau ceva asemănător, dar îmi doresc enorm să repar câteva greşeli pe care nu le-aş mai face a doua oară, însă care au apărut din simpla mea naivitate şi astfel mi-am stricat ultimele luni din viaţă, înlocuindu-le cu clipe, pe cât de interesante, pe atât de periculoase. Iar ce s-a întâmplat nu sunt greşeli minore, ci fapte care m-au făcut să pierd persoane la care ţineam şi încă ţin cu adevărat.. Nu le-am pierdut în adevăratul sens al cuvântului, însă aş mai vrea acum să îi spun ceva şi nu mai am cum, pentru că îmi e teamă! Îmi e teamă ca nu cumva să nu îmi răspundă, îmi e teamă să nu-mi aprecieze puterea de a încerca, îmi e teamă să nu râdă de curajul meu prostesc.. Off, Doamnee! Atâtea motive să nu mai încerc.. Oare timpul mă va ajuta în continuare? Sau doar va trece nepăsător şi ireversibil? Şi toată lumea îmi spune să am răbdare; oare voi mai avea pentru ce?Aşa-i că şi tu ai fost întrebat când erai copilaş "Ce putere supranaturală ai vrea să ai, dacă ai putea deţine doar una singură?". Hmm. Chiar şi eu, însă nu mai ţin minte ce răspunsuri dădeam atunci. Dar ştiu ce aş răspunde dacă m-ar întreba cineva acum. Păi, sună cam aşa: " Aş vrea să am o singură putere supranaturală şi aceea ar fi DE A MĂ JUCA LA INFINIT CU TIMPUL! Nu ţi se pare ceva nemaipomenit? Poate la început nu, dar gândeşte-te mai bine! Cine nu îşi doreşte să mai trăiască minunatele clipe de la grădiniţă, când se certa pe cuburile viu colorate cu "cei mai buni prieteni"?; Cine nu îşi doreşte să se mai poată ascunde prin căpiţele de fân ale bunicii ca să nu fie văzut de cel care se punea la V-AŢI ASCUNSELEA?; Cine nu mai vrea să simtă din nou puternicile emoţii ale primei zile de şcoală?; Cine nu îşi doreşte să mai trăiască feericile momente ale banchetului de clasa a VIII-a, alături de cele mai minunate persoane ale acelei vârste?; Cine nu mai vrea să retrăiască secundele divine ale primului sărut, care poate a fost chiar unicul sărut, fie clipa care-i aduce aminte de cel mai dulce băiat al acelei etape ale vârstei?;Care adult nu şi-ar dori să mai poată alerga prin faţa blocului şi să se trezească la ce oră vrea fără a le da explicaţii şefilor sau directorilor săi? "
Atunci să lăsăm timpul să decidă